— Sex? Ce-i ăla? Trebuie să-l ai sau să-l faci?
Dar hai să las prostiile, dacă nu am (fac) sex, e treaba mea.
— Nu?
La sfârșit de an, mulți dintre noi fac o retrospecție. Se uită la greșeli, neîmpliniri, erori și lipsuri și-și jură să facă mai bine în noul an.
Ca să faci asta, ai nevoie de ceva timp cu tine însuți. Cum suntem foarte ocupați cu rețelele de socializare sau jocuri pe telefon sau computer, acest lucru a devenit din ce în ce mai dificil de îndeplinit.
Cei ambițioși care au planuri de viitor, își fac sau găsesc timp.
Astăzi am ascultat slujba de încheiere de an și preotul (în lacrimi) a spus ceva cu care sunt foarte de acord: "Ne uităm în urmă și vedem nefericire, eu vă spun să ne concentrăm pe momentele fericite, oricât de puține ar fi ele."
Sunt sigură că ți s-au întâmplat ceva rele, poate multe, însă te rog eu frumos să le ignori în această noapte și să te concentrezi pe momentele fericite, oricât de mici și neimportante și s-ar părea ori ți-au părut atunci:
- Pe o ceașcă de cafea pe care ai servit-o cu prietenii,
- Pe un zâmbet de la un necunoscut,
- Pe o zi cu soare,
- O floare
- și tot așa.
Eu... de exemplu, am muncit aproape zi și noapte în ultimii 2 ani. Am scris 10 cărți și am publicat 14. 2 dintre ele au fost scrise in 2016, dar nu am reușit să le public. Alte 2 erau începute și le-am terminat.
— Cum am publicat 14 cărți dacă am scris numai 10?
Păi 1 este cu poeziile ironice pe care le-am publicat și scris pe blogul eumerit.blogspot.ro: Îmi curg mucii deci exist.
3 sunt cu rețetele pe care le-am publicat pe reteteindraznete.blogspot.ro (alte 4 sunt pe drum și vor fi publicate anul acesta:
- 41 de Rețete Dulci și Sărate de Sarbatori
- 41 de Rețete Practice și Simple de Borșuri
- 41 de Rețete Dulci și Sărate de Post
Prețul cu care se vând aceste cărți este prețul minim de imprimare și cât să dau Amazonului partea lui pentru că îmi ține cărțile și le vinde pentru mine.
Astăzi, la sfârșit de an, având puțin timp liber în timp ce așteptam colindătorii cu părinții mei, am trecut printre recenziile lăsate la cărțile mele. Majoritatea sunt pozitive, însă inima mi s-a oprit când am citit un cuvânt și 1 stea la una dintre cele mai grele cărți ce am scris vreodată.
Am stat și m-am uitat la ea cu neîncredere pentru că nu este o părere proastă despre cartea mea, este o părere răutăcioasă despre viața mea. Ten Year in Italy, Three Weeks a Human este o biografie, nu o istorie imaginară.
Cum poate cineva folosi un cuvânt atât de răutăcios (dull = șters, plictisitor, etc.) despre o viață exact opusă la acest cuvânt, este imposibil de conceput pentru mine. Dar așa sunt creaturile fără suflet. Îmi pare rău că spun asta, însă nu este posibil să lași o recenzie de genul la o biografie dacă ai suflet.
5 minute am plâns și apoi am zis că faptul că cititorul îmi consideră viața plictisitoare este problema lui nu a mea.
Nu ar fi trebuit să mă supăr o singură secundă. Asta-i părerea ei nu a mea. Toți avem dreptul la o opinie.
Mă bucur că nu s-a legat de greșelile gramaticale. Și dacă e o scriitoare și ea, nu îi doresc să citească așa ceva despre viața ei. Nici ei și nici nimănui.
Și m-am concentrat pe ceea ce am realizat anul acesta:
Dacă scrii în Google "author Cristina G." îmi apar aproape toate cărțile în ordinea apariției.
În 2017 am devenit un scriitor înregistrat și deși asta nu mi-a adus avere și faimă (nici nu-mi doream), mi-a adus ceva ce nu am avut niciodată curajul să visez că pot fi: un scriitor profesionist.
Dacă asta-i puțin... atunci n-am ce să mai zic.
Citește-mi cărțile: It's Never Game Over și Author for Life or for a Living? să vezi cum am reușit să fac asta.
Îți doresc un an senin cu bucurii, sănătate, și belșug și să ai de-a face doar cu oameni cu suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile educate și la obiect sunt bine venite. Iertare dacă nu răspund imediat. Mulțumesc frumos. O viață fericită-ți doresc.